Paradoxuri şi iar paradoxuri într-o lume tristă cu ea însăşi

Trăim vremuri paradoxale, într-o lume paradoxală. Ne justificăm prezentul prin trecut, dar încercăm permanent să îl uităm prin faptele noastre. Nu vedem viitorul decât prin prisma prezentului dar nu şi al trecutului lucru care ne limitează introspecţia obiectivă asupra fiinţei noastre. Trăim o permanentă lamentare faţă de mizeria noastră şi dăm vina unii pe alţii, oricare dintre noi ar juca rolul de călău sau victimă. Ne întrebăm despre soarta noatră, dar nu întrebăm despre soarta celui de lângă noi. Ne privim ca victime, dar nu ne vedem ca nişte călăi. Aceste paradoxuri le trăim astăzi într-o Românie debusolată şi plină de regrete, regrete după vremurile când mâncam salam cu soia, după vremurile în care elogiam linguşitor pe regele străin.